Sistemul de măsurare de aproape-biți în instrumentele de înregistrare a petrolului-în timp ce-forajul constă din două componente: subordonat de măsurare de aproape-biți și subrecepție de aproape-biți, care comunică printr-un sistem de transmisie fără fir. Metodele primare de transmisie includ transmisia pulsului de noroi, transmisia undelor electromagnetice și transmisia undelor acustice.
Sub-ul de măsurare aproape-bit este conectat la burghiu și cuprinde în principal senzori, o antenă de transmisie, un circuit de control și un pachet de baterii. Circuitul de control dobândește date de fund, cum ar fi parametrii geologici și de inginerie, procesează datele și trimite semnale către antena de transmisie, care emite semnalele sub formă de unde electromagnetice către antena de recepție.
Situat deasupra burghiului cu șurub, sub-biți aproape de recepție constă în principal dintr-o antenă de recepție, un circuit de control, un circuit de alimentare și un modul de memorie. Este responsabil pentru recepția semnalelor transmise de antena de transmisie, apoi procesarea și stocarea semnalelor. În sistemul de geodirecție aproape de-biți, subrecepția poate comunica și cu sistemul MWD (Măsurare în timpul forajului) pentru a transmite date înapoi la suprafață prin intermediul MWD.
Tehnologia de transmitere a impulsurilor de noroi este o metodă de transmisie a datelor utilizată pe scară largă în logare în timpul forajului în prezent, cu o rată de transmisie maximă de numai 4–10 biți/s. Într-o anumită măsură, răspunde cererii de transmitere a datelor-în timp real.
Transmisia electromagnetică fără fir nu necesită fluid de foraj ca purtător de semnal și are o adaptabilitate mai bună la foraj sub echilibrat. Cu toate acestea, din cauza absorbției semnalului de către mediile de formare, adâncimea sa de aplicare în forajele petroliere este foarte limitată, în general nu depășește 3000 de metri.
Indiferent dacă se folosește transmisia cu impulsuri de noroi, transmisie acustică sau transmisie electromagnetică, rata excesiv de scăzută a datelor de telemetrie a fost întotdeauna o problemă dificilă, care reduce serios progresul forajului și crește costurile de operare. Prin urmare, sunt necesare îmbunătățiri în acest domeniu.
Informațiile acustice care necesită procesare-în timp real sunt telecontorizate la suprafață prin impulsuri de noroi, în timp ce un număr mare de rezultate de procesare și date brute ale formei de undă sunt stocate temporar în memoria de-înaltă eficiență. Acest lucru reduce sarcina de transmisie și reține toate datele brute în timpul forării în cea mai mare măsură.
O altă abordare este adoptarea unei metode de stocare în fund: informațiile acustice pentru procesarea-în timp real sunt telemăzate la suprafață prin impulsuri de noroi, în timp ce rezultatele procesate masiv și datele brute ale formei de undă sunt stocate temporar în memoria de-temperatură ridicată, iar datele sunt preluate după declanșare. Acest lucru reduce volumul transmisiei de date și maximizează conservarea tuturor datelor originale în timpul forării.
Avantajele sunt costul redus și stocarea fiabilă a datelor. Dezavantajul este că datele-în timp real nu pot fi obținute la suprafață pentru a ghida forarea.
Pentru înregistrarea-în timpul-forării aplicațiilor cu volume mari de date, cum ar fi înregistrarea-în timp ce-forarea imaginilor, se adoptă de obicei o combinație de transmisie-în timp real și stocare în foraj: transmisie-în timp real pentru intervale critice și stocare în fund pentru alte intervale.
Aceste memorii pentru înregistrare-în timpul-forajului trebuie să aibă o rezistență puternică la temperaturi ridicate-. Acestea trebuie să permită scrierea datelor la temperaturi ridicate de 175 de grade sau chiar peste 200 de grade și să mențină integritatea datelor pentru perioade lungi de timp în medii cu temperatură ridicată-.